Au inceput dragi prieteni festivitatile de sfarsit de an scolar. Astazi am fost la o ruda care a terminat un liceu tehnologic si am mers alaturi de parintii mei sa ii ofer un buchet de flori. Contactul cu scoala parca mi-a reinprospatat in memorie evenimentele de anul trecut, pe vremea asta cand nici nu stiam sa ma bucur ca termin liceul sau sa fiu trist si ingrijorat pentru bacalaureat 2012. Pana la urma am trecut cu bine si de bacalaureat si uite-ma pe blog povestind vrute si nevrute. Acum dupa ce am terminat cei 12 ani de scoala si vad totul intr-o lumina mult mai limpede, incep asa treptat sa separ lucrurile bune, de cele rele…

Ideea de baza la care pornesc e ca invatamantul romanesc nu e intr-un atat de mare “rahat” pe cat se spune. Parintii au si ei datoria sa isi supravegheze copii, societatea are menirea sau cel putin avea, sa il motiveze pe copil sa devina adult si sa isi ia locul in care ii se cuvine, participand la viata sociala activ si totodata sa il ajute sa intrezaesca calea, viitorul luminos pe care toti il vrem pentru noi. Ca nu putem sa fim toti mangeri, corporatisti care au doar in cap cifre, e o alta poveste, insa faptul ca tinerii ajung la 30 ani, nu au loc de munca, nu au o casa si locuiesc cu parintii si nici ganduri de familie e o problema importanta. Putem spune deci ca viata lor nici nu a inceput sa fie traiata. Ca stiti vorba aia a bunicilor… Ce trebuie sa faci in viata? O casa, un copil, sa plantezi un pom …